Momentan, concursul este suspendat. |
|
 |
|
 |
| |
24.11.2011
Optimism la crucea lui Bratianu
In 24 noiembrie 1927, spre seara, se stingea din viata cel mai mare om de stat al Romaniei tuturor timpurilor, dupa o agonie de doua zile. Primul ministru al Romaniei, Ion I.C. Bratianu, murea sufocat si vlaguit de o misterioasa infectie generalizata. Era in puterea varstei si se simtea bine in ziua in care a picat la pat. Dimineata se intalnise cu Titulescu, caruia ii spusese ce planuri mari are pentru Romania Mare si pentru romani. La o ora dupa aceasta intalnire a facut febra puternica iar seara a cazut la pat, intrand in cea mai grea lupta a vietii sale, pe care a si pierdut-o, doua zile mai tarziu, in parte si din cauza incompetentei (ca sa nu spun a relei vointe) medicului chemat sa-l opereze de amigdale; cel care era ministrul liberal al sanatatii si care a facut interventia chirurgicala contraindicata, agravandu-i infectia si starea generala a bolnavului. Au fost zvonuri grave cu privire la cauza mortii lui Bratianu, cel mai plauzibil fiind ca i s-ar fi pus o cultura de bacili pe painea de la micul dejun. Erau mari interese interne si straine care-l vroiau eliminat fizic pe Bratianu din viata politica a tarii. Premierul adoptase cu guvernul si majoritatea liberala din Parlament legea minelor, prin care zacamintele de petrol ale tarii ramaneau sub control romanesc; avizase studiul de fezabilitate la canalul Dunare-Marea Neagra, aprobase planul pe patru ani privind electrificarea Romaniei; il elimisase din viata interna pe principalul factor al dezastrului national din 1940, decazutul print Carol si era principalul garant politic al continuitatii operei de consolidare interna a Romaniei Mari si de dezvoltare a economiei nationale pe baza principiului "prin noi insine".
Apoi, avea de gand, dupa ce edificase statul national-unitar la 1918-1919, sa zideasca si "statul cultural roman", pentru a dovedi lumii intregi ce potential cultural si de creatie are natiunea romana. In acest sens, printre altii, l-a luat sub protectia sa pe Lucian Blaga, care l-a impresionat cu studiul sau asupra teoriei relativitatii lui Einstein, publicat in 1921, intr-un ziar din Cluj, intr-o epoca in care mari savanti ai lumii nu dadeau doi bani pe aceasta teorie. Dupa ce a citit studiul lui Blaga, Bratianu a spus anturajului sau ca acest tanar promitator de la Cluj va lasa urme adanci in cultura romaneasca si el trebuie ajutat si protejat. Sunt, iata, peste 80 de ani si am tot mai multe motive sa cred ca blestematul cerc al decaderii romanismului si romanitatii se inchide si ca urmeaza o perioada de constructie si de glorie nationala sub indrumarea geniala a unui alt Bratianu. Eu asa simt si astfel am crezut de cuvinta sa va aduc aminte despre marii nostri inaintasi.
|
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
| |
Adaugă tu primul comentariu la acest articol ! |
|
|
|
|
|
|
|