Momentan, concursul este suspendat. |
|
 |
|
 |
| |
11.11.2009
Fericirea si blestemul de a fi roman
De zile-ntregi de cand sunt nevoit sa stau izolat de ziare, internet si TV sunt incapabil sa cuget la altceva decat la rostul si la viitorul meu in lume, ca om si ca roman. Cred ca Dumnezeu a vrut sa iau o pauza si mi-a oferit ore lungi pentru intrebari si raspunsuri. Ce sunt eu? Cine sunt ? Si ce vreau de la viata asta? Vegetez singur aici în spatiul asta de 4X4 si dincolo e lumea care merge inainte, nepasatoare. Alaturi imi stau doua carti. Una despre ,,gripa spaniola", care în 1918 a omorat 20 de milioane de oameni, mai mult decat primul razboi mondial iar cealalta e Jurnalul Fericirii al, cred eu, celui mai mare roman contemporan, evreul N. Steinhardt. Ambele ma tulbura, cu atat mai mult cu cat, dupa studierea istoriei romanesti si universale, cred in teoria ciclurilor istorice care se tot implinesc in spatiul carpato-danubiano-pontic. Pana la urma ce sunt eu? Sunt un roman mandru, Doamne, de originea si infatisarea mea latina. De faptele mosilor si stramosilor mei si încrezator inca in stravechea vorba ca ,,fie painea cat de rea, tot mai buna-i in tara mea". Sunt ca voi, ceilalti, cei care am ignorat constienti oportunitatile de a ne realiza dincolo si am ramas aici, pe pamantul asta harazit de Creator sa fie Gradina Maicii Domnului. Asteptand acum, la 20 de ani, ca hotilor si talharilor care ne conduc sa le fie de ajuns cat au jefuit si ca, in sfarsit, ghiftuiti fiind, le va fi mila si de tara si de cei pe care-i conduc. Apoi, sunt un om ajuns la jumatatea drumului. Fericit! Un jurnalist care-n fiecare zi isi vindeca temerile luandu-se la harta cu cei mai tari ca el pentru ceea ce crede el ca reprezinta interesul public si protejarea drepturilor noastre naturale. Sunt un om caruia cei din palate i-au omorat sperantele si asteptarile, i-au dat doar griji si ganduri si facturi multe, pe care abia le mai pot plati. Asa ca, ce-as putea dori? Sa nu fiu pacatos si sa marturisesc ca Dumnezeu a fost boier cu mine si mi-a dat de toate: noroc, dragoste, pricepere, copii si sanatate. Ce-as mai vrea in plus eu omul crescut intr-un orizont ingust si obligat sa zbor doar jos ?! Doresc ceva, totusi, mult de tot pentru copiii mei, de fapt pentru toti copiii natiei mele. Vreau ca blestemul sa inceteze si sa nu mai fie si ei generatie de sacrificiu. De ceasuri intregi ma tot întreb: care-i calea prin care i-am putea izbavi? Ma tot framant si-s furios pe soarta mea de roman, nevoit sa aleg perpetuu pe cel mai putin rau dintre talharii, neputinciosii, prefacutii, imbecilii si mincinosii care se tot rotesc în fruntea tarii. Ma usca pe picioare gandul ca la nasterea natiei mele ursitoarea cea rea, vazand cate daruri a primit pamantul asta a sortit, ma tem, sa avem vesnic conducatorii pe care nu-i meritam. Asta e crucea noastra pe care o tot purtam, sleiti, de sute de ani pe Dealul Golgotei si nu stiu daca si cand vom invia. ( vezi si textul de pe www.ftr.ro )
Autor: Ion Novacescu. Vizualizări: 126. Comentarii: 0. Punctaj: 10. |
|
TAG-uri:
Vezi toate articolele din Politica. |
|
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
| |
Adaugă tu primul comentariu la acest articol ! |
|
|
|
|
|
|
|