20.05.2011
Printul Charles si romanii Transilvaniei
Sine ira et studio, adică fără ură, părtinire, şovinism ori naţionalism, dar cu politeţe şi cu realism românesc, vreau să le spun naivilor exaltaţi de vizitele în Transilvania ale prinţului Charles, moştenitorul Coroanei britanice, că ar fi bine să facă un duş cu apă rece ca gheaţa, după care să cumpănească cu grijă mesajele princiare. La imbecilii de editori şi producători TV din Bucureşti, care românizează tot în „live”-urile lor, de-a valma, pe stră-străbunica prinţului, pe secui, satele, obiceiurile, mâncărurile şi denumirile lor, n-am pretenţii la realism şi-un strop de analiză. Ei sunt orbiţi de rating şi telenovelism. Aşteptări mari, însă, am de la spiritele vii ale locului care n-au dubii că Transilvania este trup din Ţara Românească şi că ei sunt români. Că Ardealul nu-i ţară de sine stătătoare, că ardelenii nu-s vasali şi mai ales că Ţara Mamă nu ne-a ocupat, ci cu sânge mult şi preţios ne-a câştigat libertatea şi identitatea. Aş vrea să fiu şi eu poet, ca Gherman cel Naiv, care-l vede-n roz pe prinţul care îmbracă mereu acelaşi pulovăr verde, ori de câte ori iese din conacele sale din Ţinutul Secuiesc. Şi eu aş vrea să fiu mândru de spusa prinţului că Transilvania este în sângele său şi să nu-mi tot vină-n minte că acela nu-i sânge tricolor. Apoi, tare aş fi bucuros să-l văd pe prinţul care va deveni curând regele Angliei, că la următoarea sa vizită aici intră şi într-un sat neoş românesc, că mănâncă şi la o masă românească şi poate că va dormi şi într-o casă românească. La fel de mult îmi doresc să-l văd pe cel ce sper să fie un rege drept şi cumsecade, însoţit măcar odată de un român prin peregrinările sale prin raiul ardelean, căci de fiecare dată e însoţit de un conte Kallnoky şi de o suită-n care-s doar secui şi maghiari. E drept că sângele nicicui apă nu se face dar tu, ca viitor rege şi mare om de stat, ar trebui, prinţe, să nu ne îngrozeşti că ai putea deveni un viitor lord Rothermere, cel atât de părtinitor şi activ în slujba Ungariei Mari. Înţeleg, omeneşte, că stră-stră-stră bunica sa, contesa Claudia Rhedley, este înmormântată la Sângeorgiu de Pădure şi că ori de câte ori simte poate merge la mormântul acesteia, ca să depună flori. Mi-e limpede că aceasta-i familia Lui. Însă, viitorul rege al Angliei trebuie să ţină cont şi de sufletul meu de român dar şi de realitatea că Transilvania nu mai e demult doar ţinutul condus de naţiunile recepte şi alcătuitoare de stat. Şi că-n Ardeal este şi istorie şi creaţie românească. Acum, ca şi demult, ţinutul acesta binecuvântat e şi al meu, Românul, precum e şi al lor, al secuilor, maghiarilor şi saşilor. Şi casa mea e la fel de primitoare şi de bucuroasă de aşa oaspeţi de fală, ca Înălţimea Sa. Aşa că, Prinţe, fii binevenit şi rogu-te nu-mi tulbura simpatia, visele şi speranţele!
|