11.02.2010
Cuvantul politicienilor si Apocalipsa
La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era de la Dumnezeu e intaia porunca din Biblie şi temelia pe care s-a ridicat concepţia monoteistă şi s-a fundamentat morala creştină. Proorocii, Hristos şi martirii ne-au convins şi ne reamintesc zilnic despre cutremurătoarea putere de creaţie în bine a Cuvântului. Vorba regretatului părinte Nicolae Steinhard oala de lut a fost înainte Cuvânt în mintea olarului şi abia după aceea a luat formă trainică. Conceptualizând în modul cel mai simplu cu putinţă spunem că principalul atribut al Cuvântului este verbul a face. Întreaga civilizaţie creştin-occidentală şi raporturile interumane s-au structurat şi s-au organizat pe respectul şi responsabilitatea Cuvântului. Fiind de origine divină şi dăruit oamenilor de către Creator, Cuvântul rostit a fost valoarea supremă pe care nimeni nu concepea să-l dezonoreze sau să-l rostească în van. De ce? Pentru că, Cuvântul te deosebeşte de animal şi te face egalul lui Dumnezeu în sensul creaţiei. Morala creştină, concepută de Hristos, îl concepea pe om şi îl definea pe baza Cuvântului său. De aceea pentru ceilalţi un om are sau nu are Cuvânt. Adică face sau nu face ceea ce a cuvântat. Rămăşiţe ale acestei credinţe, ale acestui mod de trăire şi de simţire, se mai regăsesc şi astăzi în societatea noastră informatică. Odată cu ceasul al 12-lea trecut pe dealul Golgotei, Cuvântul e doar de la oameni şi cu fiecare secol scurs în cei peste 2000 de ani care au trecut după Hristos s-a văzut şi înfricoşătoarea lui putere de mistificare şi distrugere. Lenin, Hitler, Stalin, Mao şi acum televizorul sunt mărturii asupra nenorocirilor şi pustiirilor care se revarsă din cuvântul omului. Astăzi, pentru majoritatea covârşitoare dintre noi principalul atribut al Cuvântului este verbul a fi cu distincţia clară de a părea a fi cineva. Aşa se explică de ce suntem obsedaţi doar de grija imaginii noastre poleite sau de ce oala de lut pe care o cumpărăm e doar ambalată frumos. Odată cu decăderea moralei creştine, pentru omul civilizaţiei occidentale, Cuvântul s-a desacralizat. A rămas doar un instrument de comunicare prefăcută şi stearpă. De aceea acum ne parafăm înţelegerile cu acte scrise, întrucât toţi considerăm promisiunea celuilalt doar o vorbă-n vânt. Cea mai gravă molimă care distruge morala şi societatea românească de atâţia zeci de ani e lipsa de Cuvânt creator a conducătorilor săi. România se împute şi decade moral de la capetele sale, care rostesc doar vorbe goale şi mincinoase fără a-şi primi binemeritata biciuire publică. Zi de zi vedem răul pe care-l crează cu premeditare cuvântul politicianului în mintea şi sufletul acestui neam de slugă şi de iobag. Români ce continuă să viseze că vor trăi bine sau care revin acasă convinşi că vor merge pe autostrăzi şi vor primi 25.000 de euro, primă de instalare. Ori, auzim plânsul amărâtului de profesor umilit la oră de elevii care-i spun că balivernele lui le pot gasi cu un click pe net, aşa cum a cuvântat recent un prim-ministru. Şi te întrebi: mă, dar izbăvirea pe acest tărâm fi-va doar în Apocalipsă? Dacă da, atunci să vină-n 2012.
|