Momentan, concursul este suspendat. |
|
 |
|
 |
| |
28.03.2011
Blestematele Inalte Porti ale romanilor
Printre caracterizările făcute românilor de către străini şi mai ales de către vecinii lor unguri, sârbi, ruşi şi bulgari nu cred că e una mai umilitoare decât aceea care-i defineşte a fi neam de slugă şi de iobag. Veşnic a sta cu capul plecat şi-n genunchi umili la uşa tuturor stăpânilor care-au avut chef şi-un strop de urină-n vezică să şi-o verse-n capul lor. În zilele noastre strănepoţii slugoilor şi ai iobagilor sunt scuipaţi în gură şi porcăiţi de zecile de mii de guri ale unui stadion întreg de corcituri balcano-asiatice, ca fiind ţigani. În nici un caz lumea nu ne recunoaşte a fi urmaşii celor mai drepţi şi viteji dintre traci şi ai romanilor, stăpânii lumii. Nu, sub nici un chip ori formă. Suntem astăzi, cred, cea mai dispreţuită şi penibilă populaţie a Europei. Suntem ţiganii, cerşetorii, hoţii, înşelătorii, ţeparii, căpşunarii, ieftinii, târfele, fariseii şi iudele continentului civilizat, creator, puternic şi ordonat. Şi postura asta nu-i de ieri ori din ultimele 20 de primăveri, ci de sute de ani. Peştii români au fost majoritatea putrezi încă de la naşterea lor pentru că – cutumă genetică blestemată – , odată cu deschiderea ochilor şi deprinderea simţurilor, capetele încep să li se împută. Şi să verse doar venin, ocară, minciună, linguşeală şi prefăcătorie pe oriunde ar merge şi orice-ar face. Şi să caute să fenteze, să lenevească, să fure, să-şi umple gratis burţile mereu flămânde şi să adune averi, zindindu-şi palate pe acest pământ năclăit de lacrimile, disperarea şi foamea proştilor tăcuţi şi creduli. M-am săturat şi mi-e silă de mentalitatea românească cum s-a săcnit câinele paşei de merele pădureţe. M-am săturat şi mi-e silă de conducătorii bicisnici ai acestei populaţii care, iată, nu-şi depăşesc condiţia nici după sute şi sute de ani. Ca să mă credeţi că veacurile evoluţiei şi progresului pentru ceilalţi europeni n-au avut nici un efect asupra „liderilor” noştri politici e de-ajuns să vă reamintesc că acum patru sute de ani domnitorul Şerban Cantacuzino, ultimul mare cruciat român şi european, care plănuia o coaliţie contra turcilor murea otrăvit în palatul său în urma unui ordin venit de la Stambul. Bănuielile au mers către fratele său, stolnicul şi cronicarul Constantin Cantacuzino, salvat mai înainte de la moarte de către fratele său Domn. Acelaşi stolnic şi vestit cronicar l-a turnat la Înalta Poartă şi la dus la eşafod şi pe domnitorul Brâncoveanu, alături de toţi băieţii săi, uneltind, minţinând şi promiţând câte-n lună şi în stele pentru a putea să-şi pună fiul în jilţul domnesc. Citind acum telegramele americane văd că, întra-adevăr nu s-a schimbat nimic. Aceeaşi mormoloci împuţiţi, cu capul putred ne ţin cu dinţii şi cu toate puterile la periferia Europei şi a lumii civilizate.
Autor: Ion Novacescu. Vizualizări: 137. Comentarii: 0. Punctaj: 0. |
|
TAG-uri:
Vezi toate articolele din Editorial. |
|
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
| |
Adaugă tu primul comentariu la acest articol ! |
|
|
|
|
|
|
|